Nunta este momentul cel mai important in viata unui om si reprezinta granita dintre doua lumi.
In inima satelor, unde traditiile raman de neclintit, o nunta traditionala romaneasca incepe cu momentul invitatiei la nunta.
"Mirele si cumnatul merg cu plosca cu vin prin sat pe la casele oamenilor adresandu-se ceremonios: "Bine v-am gasit sanatosi ! Daca aveti placere veniti la noi la nunta !"" Daca acestia accepta beau din plosca.
Drumul spre biserica se face pe jos iar alaiul e alcatuit in ordinea rangului fiecarui participant.
Primii sunt cumnatul, nasul si mirele, “in spatele lor merge mireasa, insotita de domnisoara de onoare si de nasa. Vornicii (maestrii de ceremonie) si drustele merg in spatele miresei, rostesc strigaturi cu privire la “deliciile” burlaciei si ofera bautura trecatorilor, in cinstea mirilor. Urmeaza lautarii, socrii si nuntasii.”
In biserica pe masa pentru cununie se aseaza, “cununile, Evanghelia, sfesnicele, un brau (cu care se leaga mirii si nasii cand ocolesc masa) si doi colaci mari trimisi de nasa.”
De asemenea, o sticla de vin si “un castronel cu miere, pentru ca viata tinerilor sa fie dulce ca mierea.”
La intrarea in biserica, preotul asteapta intreg alaiul in usa si il invita in “Casa Domnului”.
Primii intra nasul si mirele, urmati de mireasa, nasa, cuscrii si o parte din nuntasi.
Masa are loc in cort sau la localul satului, unde,alaiul este intampinat de vornic sau de socrii mari. Spalatul nuntasior pe maini cu apa si busuioc, este un gest de purificare simbolica. “In apa se mai pune aghiasma, iar de toarta galetii cu apa se leaga un stergar, busuioc si flori. Mireasa inmoaie buchetul in apa si atinge palmele fiecarui nuntas pentru a le aduce noroc, iar acestia pun cate un ban in apa, in semn de rasplatire. Soacra mare intampina mireasa, o saruta si ii da un castron cu grau din care ea arunca de trei ori peste nuntasi - semn al integrarii in neamul mirelui. Urmeaza trecerea nuntasilor pe sub colac - mirii sau cavalerii de onoare si nasii tin deasupra usii un colac mare, formand un fel de bolta pe sub care trece fiecare nuntas. La final mirii rup colacul in doua si il impart. Se spune ca fata care gusta din “colacul miresei” va avea noroc la maritis.”
In Ardeal se obisnuieste aruncarea colacului peste local ca semn al “plecarii” grijilor si necazurilor.
Dansul gainii este un alt obicei ce se gaseste in Ardeal - o gaina gatita, impodobita cu flori si bani este oferita nasului in schimbul unei sume de bani, ceea ce simbolizeaza petirea fetei de catre nas pentru mire. Este un dans ritual facut de cateva femei din sat cu veleitati vocale, in timpul caruia se canta si se striga versuri la adresa mirilor si nasilor.
Vornicul este cel care anunta intrarea mirilor si a nasilor in sala, la masa. Ovationati de nuntasi, acestora li se canta “Multi ani traiasca!” in timp ce lumanarile de cununie se aseaza si se aprind, lasandu-se sa arda toata noaptea.
Acelasi vornic deschide masa si ureaza “Bun venit” tuturor. Inchinand un prim pahar in cinstea mirilor, vornicul “dezleaga” masa. Petrecerea continua si atmosfera se incinge pana dupa miezul noptii, cand, momentul aducerii tortului, precede “strigatul cinstei”.
Un alt moment important este cel al darului. “Mireasa aduce un stergar nasei si unul nasului si incepe strigarea darului, vornicul trecand pe la fiecare mesean cu un vas, pentru a strange banii. Dupa ce se strang banii, reincepe dansul, pana cand nasa considera ca mirilor le-a venit timpul de culcare si se duce sa astearna patul, invitandu-i la culcare. Inainte de a trece pragul, mireasa se opune, dar e luata pe sus de catre mire. Cu aceasta secventa se incheie masa.”
“Nasii sunt singurii condusi acasa cu muzicanti, in semn de recunostinta si respect fata de ei, ca parinti spirituali.”
